De-o fi sã mã prindã uitarea,
....
Când o fi sã aparã uitarea,
Aminteşte-mi te rog despre noi
Sã-mi spui cã ne suntem altoi,
Eu trunchiul, tu rãdãcina şi floarea!
...
Sã-mi spui şi din poveştile tale,
Cã-mi place enorm sã-ţi ascult
Glasul cu mireasmã de floare
Şi n-aş putea vreodatã sã-l uit!
...
Te rog, aminteşte-mi oricum,
Dacã uitarea îndrãzneşte sã vinã,
Cum ai stat lângã mine pe drum
Şi mi-ai dat din tine luminã!
...
Când o fi sã aparã uitarea,
Aminteşte-mi cã mi-ai fost vis,
Cã iubirea ne-a fost apãrarea,
Şi amândoi ne-am nãscut pe Tanis!
...
Sã-mi aminteşti de nori şi de ploi,
Cum norii te-ascultã pe tine,
Lãsându-ne drumuri senine,
Aminteşte-mi te rog despre noi!
...
Însã, de-oi fi prins de uitare
Şi mai mult sã te rog îndrãznesc,
Aminteşte-mi, razã de soare,
Ce mult, ce mult te iubesc!
