Speranţã, eu?!
...
Speranţã, eu? Aici?! Mersi, n-am trebuinţã!
Mi-e inima şi-aşa închisã-n neputinţã
Când trupul mie povarã. Rãmânã deci afarã
Omul cu speranţa. Rupeţi vã rog afişul
Cu numele-mi mânjit. Nu voi aşa ceva,
Dar spuneţi-i cã-i voi pãstra bacşişul
Şi i-l voi da. Curând. Pe peron, în garã,
Unde voi pleca sã-ncerc a prinde trenul
Ce duce spre conştiinţa ce-a fãurit eternul.
Nu prometeic plec, eu n-aduc niciun foc,
Preasfânta misiune mi-e pusã sub obroc!
Voi pleca-ncãrcat cu nişte bolovani
Îi voi lua cu mine, sã dau dupã golani,
Sunt bolovanii ce mi-au sãrit în spate
De când tot merg, din naştere spre moarte.
...
Şi nu voi sta în staul comun cu elefanţii,
N-am diplome de pus la vreo vedere,
N-am loc de mult prea multa mucava,
Ce-a devenit perenã şi creşte cu putere,
Primeascã spoeranţele darã premianţii,
Ce dau concursuri sã câştige premii,
Creatori de vremuri, creaţii de-ale vremii,
Speranţã, eu?! Aici?! Nici pomenealã,
Nu particip la sindrofii cu-aplaudaci,
Unde se strâng de obicei poeţi sãraci ,
Sãraci în vers, sãraci în rime şi cuvinte
Rãmân un nepoet cu versul necuminte,
Nu merit premiu şi nici apreciere,
Din versul meu rãzbat iubire şi durere,
Iubire pentru cea care mi-e dragã,
Pe care am visat-o viaţa-ntreagã,
Iar durere pentru ţara mea la care
În cel mai grotesc spectacol cu putinţã,
O naţiune-ntreagã se holbeazã
S-o vadã cum se zbate, suferã şi moare,
Zdrobitã celulã cu celulã în fiinţã,
Pe scena unei lumi într-un film de groazã!
...
Speranţã, eu? Aici?! Speranţa se voteazã!
