Ce pãcat!
...
Sunt nãscut în secolul trecut,
Când România mai însemna acasã
Pentru cei cãrora azi nu le mai pasã
De toate câte-au fost şi s-au vândut!
...
Sunt nãscut când ţara era ţarã
Şi poporul ãsta mai însemna ceva,
Cinstea nu devenise vorbã goalã,
Iar libertatea, un soi de mucava!
...
Sunt nãscut sã fiu om de omenie
Când ţara era frumoasã şi prosperã,
Dar probabil voi intra în noua erã,
Într-o Românie devenitã colonie!
...
Am intrat din dictatura proletarã
În dictatura impostorilor cretini,
Iar din cei care muncesc în ţarã,
Din pãcate, au rãmas puţini!
...
Sunt nãscut când mai era culturã,
Iar conştiinţa avea un loc distinct,
Astãzi trãiesc în noua dictaturã,
Când valoarea-i datã de instinct!
...
Sunt nãscut când încã se gãseau
În România, vrute şi nevrute
Când banii ţãrii nu se risipeau
Pe tot soiul de nevoi contrafãcute.
...
Atâtea din trecut ne sunt pierdute
Ce pentru tineri rãmân necunoscute!
...
Sunt nãscut când hoţii erau pedepsiţi
Şi trãdarea se pedepsea cu moarte
Când între oameni mai era bun simţ
Şi în România mai exista dreptate!
...
Sunt nãscut când conta valoarea,
Deşi regimul era strict, totalitar,
Când pe escroci îi pãştea-nchisoarea,
Când se respectau cinstea şi onoarea
Mai mult decât banii din buzunar!
...
Sunt nãscut sã fiu om de omenie
În ţara mea bogatã, liberã, prosperã,
Dar ce pãcat, cã intr-un noua erã
Nu în ţara mea, ci într-o colonie!
