Generalitãţi:
În general, oamenii sunt mincinoşi. Minciuna a devenit o unealtã universalã multifuncţionalã, versatilã şi atât de prezentã în regnul hominid încât a cãpãtat importanţa şi eleganţa unui obiect de îmbrãcãminte, importanţa şi utilitatea unui colac de salvare, funcţionalitatea şi valoarea unui majordom ce administreazã armonia şi buna funcţionare a darului vorbirii cu acţiunile qvasimajoritãţii acestei specii remarcabilã, ajunsã dupã milioane de ani de transformãri, dependentã de minciunã. Minciuna salveazã, minciuna este sabie şi scut, atacã /apãrã, lipeşte /dezlipeşte, aprinde /stinge, coboarã / ridicã, minciuna deschide / închide, explicã, justificã, promite, povesteşte, informeazã /dezinformeazã, formeazã / deformeazã, minciuna este totul în tot. De ce preferã oamenii minciuna? Ce îi atrage atât de intens cãtre minciunã? Eu cred cã minciuna ţine locul atributelor necesare, dar inexistente în viaţa oamenilor: curaj, sinceritate, generozitate, cinste, corectitudine, bunãtate, etc. Minciuna este un soi de protezã a uneia sau mai multor caracteristici necesare individului pentru a se descurca într-o lume concurenţialã, a cãrei existenţã este bazatã aproape exclusiv pe minciunã. Minciuna este creatoarea de mãşti, este make-upistul profesionist ce dacã nu ascunde defectele, protezeazã lipsurile şi creeazã individului o interfaţã de interacţiune cu semenii.
În existenţa omului, minciuna este aproape la fel de naturalã şi permanentã precum respiraţia.
...
Specificitãţi:
...
Cãtând secretul nemuririi
Visele noastre sunt deşarte,
Pentru cã-n umbra Rãstignirii,
Suntem toţi sortiţi pieirii,
De Creator împinşi spre moarte!
...
Iar pentru îngerii din cer,
Moartea coboarã în tãcere,
Timpul devine efemer,
Popoare-ntregi din lume pier,
Atunci când Dumnezeu o cere!
...
Încep rãzboaie nucleare,
Vulcani îngrozitori erup,
Lumea rãmâne fãrã soare,
Şi omenirea toatã moare,
Sã dea îngerilor trup!
...
Când peste noi se va abate,
Apocalipsa cea nebunã,
Pe drumul nostru cãtre moarte,
Vom afla atunci cã toate
Sunt de fapt doar o minciunã!
...
Fãrã minciunã, lumea-i goalã,
Un biet staul şi atât,
N-ajunge-n frunte cel cu şcoalã,
Ci cel ce minte cel mai mult!
...
În politicã minciuna
E cel mai bun consilier,
Te-ajutã sã cobori chiar luna
Şi pe Dumnezeu din cer!
...
Minciuna e de trebuinţã,
Prieten bun şi devotat
Când la cârciumã ai stat
Şi spui cã ai avut şedinţã!
...
Minciuna rãmâne evident
Bunul cel mai preţios
Cel mai puternic ajutor
Din existenţa tuturor:
Minciuna ia prostul de jos
Şi-l cocoaţã-n parlament!
...
Minciuna n-are adversar
Este perenã, e un dat,
Şi-n ţara noilor repere
De când cu democraţia,
Adevãru-i în spital,
La neuro, cu capul spart
Şi minciuna-i la putere,
Apãrând din greu hoţia!
...
Asta-i cu naţia românã
În care sunt bogaţi borfaşii:
Când statul este mafiot
Şi românii dorm, ca laşii,
O mascaradã este tot,
Iar totul este o minciunã!
...
Minciuna-n lume este totul,
Bunul ei cel mai de preţ,
Aduce prostului votul
Pentru efortul parvenirii.
Minciuna-i stãpânul omenirii
Cel mai temut şi mai semeţ!
