Închisoarea
...
N-ai avut bani şi ai fãcut-o latã:
Cum n-aveai niciun fel de experienţã,
Ai fost prins în timp ce furai mâncare
Şi-acum eşti condamnat la penitenţã.
Dar adevãrul este cã în închisoare
Eşti mai sãtul decât ai fost vreodatã!
...
Aşa te-ai şi nãscut: român ghinionist
Timid şi temãtor, ai rãmas cinstit,
Pe scara socialã eşti printre cei de jos,
Nu ai mai nimic, îmbãtrâneşti frumos,
Pe când domnia sa, înalt şi norocos,
Pus în fruntea ţãrii, şmecher dovedit,
Îmbãtrâneşte şi el, dar urât şi trist!
...
Sãrãcia-ţi este române, închisoare,
Eşti legat de casã ca vita priponitã,
Dar visele te poartã pe tãrâmul sfânt
Şi câtã vreme visele nu pot fi furate,
Iar conştiinţa nu-ţi este-nlãnţuitã,
În lanţuri grele la mâini şi la picioare,
Eşti cel mai liber om de pe pãmânt!
....
Te infecteazã cu spurcãciuni strãine
Sã-ţi toarne-n sânge genele lor pocite,
Nu te teme de-aceste haite hãmesite
De şacalii slujiţi de români trãdãtori
Ce vor da socotealã instanţelor divine
De te-ar închide în mii de închisori,
Adevãrata închisoare este-n tine!
