Pânã la urmã, ce ne mai trebe ţarã?!
...
Suntem cei mai deştepţi, cei mai vechi,
Cei mai buni dintre cei buni,
Noi suntem români, noi suntem români,
Dar la noi în ţarã strãiniii sunt stãpâni
Şi Europa-ntreagã ne trage de urechi!
...
Ar vrea mulţi sã aibã o ţarã ca a noastrã,
Cu râuri multe, repezi şi-ndelunge
Cu munţi, dealuri, câmpii şi Dunãre albastrã,
Şi-atunci ne furã ţara, c-a lor nu le ajunge,
...
O furã cu rãbdare, langsam, pas cu pas,
Rãbdare şi temeinic, nimic sã nu rãmânã,
Au pus în fruntea ţãrii o loazã neromânã,
Un nemţãlãu înalt, cu sânge gros, de sas!
...
Şi ãsta ca pionul, se-agitã stând pe loc,
Fost profesoraş şi şmecheraş subtil,
L-au promovat strãinii drept idiot util
De, noi ghinionişti, iar el plin de noroc!
...
Dac-am fost deştepţi, am uitat cum vine,
C-am început a vinde en gros şi en detail
Bucãţi bune din ţarã, loazelor strãine,
Dorind s-avem şi noi nivelul lor de trai!
...
Şi cât ne-am dorit o ţarã ca afarã;
Am tot încercat prin orice mijloace,
Deşi am dat totul, nu reuşim şi pace
Pânã la urmã, ce ne mai trebe ţarã
Când toatã lumea va fi una globalã?
|
