Coşenilã, aducãtorul de profit
...
Deja se zvoneşte prin mediul virtual,
(Chiar am citit, cu ochii mei, pe-un ziar)
Cã nouã, românilor, fiind creduli, sãraci,
Ne bagã-n alimente culoare din gândaci!
...
N-ar fi o problemã, cã noi când eram mici,
Mergeam la muşuroaie şi mâncam furnici,
Îmi amintesc prea bine şi astãzi gustul lor,
Aveau un gust ciudat dulceag şi acrişor!
...
Dar eu mâncam furnici cã eram curios
Ori pentru coşenilã nu sunt prea curajos,
Aşa se cheamã lighioana storcitã în mâncare,
Cicã nu pentru gust, ci doar pentru culoare!
...
Culoare botezatã şmercheros, †carminâ€
Şi cicã nu pun mult, ci doar foarte puţin,
La început povestea pare sã ne-amuze,
Dar nu carmin e-n roşul rujului de buze?!
...
Coşenilii cicã în cremvurşti sunt storciţi,
Sã aibe la vânzare o nuanţã naturalã,
Stau şi mã gândesc, nu-s oare folosiţi,
Peste tot pe unde se fabricã halealã?
...
Eu sunt convins cã lumea a luat-o la vale,
Pe zi ce trece parcã mai rãu se tâmpeşte,
Mai cred cã în curând în loc de mâncare
Vom cumpãra gunoi cu gust de peşte!
...
