Mentorului meu (oricare-ar fi acesta)
...
M-ai învãţat, prin scris sã-mi fiu stãpân,
Sã scriu cât pot de mult, dar sã scriu bine,
De-atunci arunc ocheade scrisului de tine
Şi parcã scrisul meu este ceva mai bun!
...
Lexicul meu sãrac, cuvintele-mi puţine
Sunt handicapul meu şi e greu s-adun
Acel farmec aparte al graiului strãbun,
Din care-apoi sã scot versuri divine!
...
Ţie îţi curge versul, aşa, ca un pârãu,
Când moale, liniştit, când iute, tumultos
Şi-atunci, povaţa ta o întorc pe dos,
...
Dacã nu pot bine, încerc sã nu scriu rãu
Şi te citesc într-una. Pentru cã scrisul tãu
Parcã mã ajutã sã scriu mãcar frumos!
