Iisus
...
Te simt uneori aproape,
Ca o adiere, ca o legãnare,
Fremãtãri şerpuinde de ape,
Oftat, suspin, uşurare!
...
Eşti aici parcã dintotdeauna,
Mai dinainte de orice început
Când nu erau stelele, nici luna.
Eşti aici, privindu-mã tãcut!
....
Uneori, te simt devreme-n zori
Când soarele încet, încet, rãsare,
Mângâierea privirii unei flori,
Oftat, suspin, uşurare!
...
Sã te descriu, cuvintele n-ajung,
Sã te chem, nu ştiu cum sã-ţi spun,
Dar eşti izvor de lacrimi dacã plâng
Şi izvorul gândului cel bun!
...
Te simt atât de bun şi protector,
Eşti nãdejdea mea cã totu-i bine,
Ştiu cã atunci când va fi sã mor,
Vei fi aici, aproape, lângã mine!
|
