Care pe care:
...
Stau doar şi gândesc ce ar fi fost dacã,
n-aş încãrunţi ci aş fi ca bradul,
bradul camaradul
Cu cetina-i verde întreaga lui viaţã
Pe pãr şi mustaţã, alb de promoroacã!
...
Fie-mi vremea-nscrisã
Pe cea din urmã fisã
Ce-mi picã arar. Dar şi când îmi picã,
Mintea mea ridicã prostiei altar!
...
Cã-i atât de multã
Cã prostul exultã cum cã e stãpân,
Iar eu tac nu spun, cã-n lumea ocultã
Care dezinvoltã prostie dezvoltã,
M-am nãscut român! Iar românii sunt,
Ţineţi-vã bine, prin hotãrâri divine,
Poporul cel mai sfânt. De spun Aleluia
Nu-i convine-ãluia fãrã Dumnezeu
Şi totuşi vorbesc oricât mi-e de greu,
Însã spun, nu tac, deşi-s conştient
Cã-n veacul decadent, ţinut de ocultã
E prostie multã. Dar mie nu mi-e teamã,
Sã vorbesc într-una folosind româna,
Nebãgat în seamã!
...
Un singur român dacã mã citeşte
Şi se dumireşte, eu sunt împlinit,
Chiar de naţiunea, a atins genunea
Şi este la sfârşit!
|
