Povara
...
O, cât aş vrea sã vã îndemn la luptã,
Dar din pãcate eu nu mai pot lupta
Şi nu cred cã poporul cu coloana ruptã
Mai poate pentru ţara lui face ceva!
...
De loazele trãdãrii, ţara a fost vândutã
A fost vândutã cu-ntreaga ei fiinţã,
A rãmas poporul cu nepãsarea-i mutã,
Sã fie judecat post mortem, de Conştiinţã!
....
Un popor ce doarme şi nu se mai trezeşte
Nici atunci când ţara îi cere ajutor,
Ce vede mârşãvia dar tace şi priveşte,
Acela-i o cireadã, nu poate fi popor!
...
Strãbunii lui mureau pentru biruinţã,
Mureau luptând sã salveze ţara,
Dar de-acum românii vor purta povara
Sã fie judecaţi post mortem, de Conştiinţã!
