Sã fim sinceri cu noi
...
Ştiţi de ce românii nu sunt un popor?
Pentru cã România nu este ţara lor.
Vândutã, jefuitã, terfelitã şi trãdatã,
Nici nu cred c-a fost ţara lor vreodatã!
...
România astãzi este-o colonie,
Ai cãrei colonişti trãiesc pe datorie,
Totu-i o mascaradã doar pentru români,
Iar ţara-i acum moşia strãinilor stãpâni!
...
Românii-s pãcãliţi, iluzia-i totalã,
Nicicând aceastã ţarã n-a fost ţara lor,
Pentru cã românii nu pot fi popor,
Ci sunt o cireadã rãmasã fãrã ţarã!
...
Singurul popor ce-a fost stãpân aici
A fost poporul dac, care deja s-a dus,
Dacii nu-s strãbunii acestor oameni mici,
Neiubitori de ţarã ce n-au nimic de spus!
...
Este o mascaradã la noi democraţia!
Totul e un spectacol ridicol şi grotesc,
Iluzia ce-ascunde trãdarea şi hoţia,
Nimic din ce-i aici nu mai e românesc!
...
Cât timp nu vom ieşi milioane-n stradã
Sã-i luãm la întrebãri pe cãlãii noştri,
O lume-ntreagã s-audã şi sã vadã,
Suntem complici şi rãbdãm ca proştii!
...
Stãpânii României probabil nu se lasã
Şi o vor jefui pânã rãmâne goalã,
Cât timp tãcerea noastrã îi încurajazã
Şi câtã vreme turma se duce şi voteazã.
Sã fim sinceri cu noi: nu meritãm o ţarã
Cãreia cu dragoste sã-i spunem acasã!
