Teamã
...
Atâtora le-am ţinut loc de mamã
În vremurile-n care fiii mã iubeau,
Viaţã le dãdeam din codri de aramã
Iar ei, neînfricaţi, viaţa-mi dãruiau!
...
La hotare nu pregetau sã moarã,
Loveau duşmanii ca vântul în furtunã,
Nici urmã de strãin luptau sã nu rãmânã,
Mureau luptând din dragoste de ţarã!
...
În vreme de restrişte îmi veneau la sân,
Cãtau la sânu-mi, viaţã şi adãpost,
Doamne ce iubeam pe fiece român
Din acest neam cum altul nu a fost!
...
Nu-mi mai ţin românii-ntre hotare,
Prea mulţi dintre ei s-au rãtãcit,
Nimeni în luptã astãzi nu mai moare,
Dragostea de ţarã le-a murit!
