Nedumirirea
..
Când au fost pe cin-s-aleagã
Sã primeascã libertate,
L-au ales pe cel ce-mparte
Cu ştiinţã sânge, moarte,
Deşi pãreau cu mintea-ntreagã!
...
Iar pe cel ce le-a dat viaţã
Ducându-i spre biruinţã,
L-au chinuit cumplit în piaţã,
L-au pus sã-şi ducã lemnul greu,
Apoi, pe culmea cea semeaţã
L-au rãstignit pe Dumnezeu!
...
Nici nu le-a pãsat cã-L doare,
N-aveau cum, cãci rãtãceau,
El îi privea de sus, tãcut
Şi cu cât suferea mai mult,
Cu-atât îi ierta mai tare!
...
Ne-a arãtat calea iubirii,
Calea iubirii dintre noi,
Dar noi, pe drumul rãtãcirii,
Oprim doar pentru rãzboi
Şi sã-i cinstim pe eroi!
..
Nu ştim de unde venim
Şi nici încotro ne-om duce,
Dar, continuãm sã rãtãcim
Şi parcã nu ne dumirim
Cã Dumnezeu e-n noi, pe cruce!
|
