Darul
...
De mã-ntrebaţi cine sunt, vã spun, un oarecare
Dintre-atâţia oarecare din lumea asta mare
De care puţinor le pasã dacã trãieşte sau moare,
Atât, un om oarecare şi nimic mai mult,
Un oarecare ce ştie ceva, dar rãmâne tãcut,
Întrebaţi-mã şi vã voi rãspunde, eu sunt
Un simplu oarecare şi-atât!
...
Şi ca toţi ceilalţi oarecare, încerc sã trãiesc,
Printre atâţia alţii din plaiul românesc.
Românii? Ce sã fie? Un popor oarecare,
Zbãtându-se sã rãmânã printre alte popoare
La fel ca el: oarecare.
(Deşi e posibil sã conţinã ceva dumnezeiesc)!
...
Eu, cum spuneam, doar încerc sã trãiesc
Un oarecare din ţara oarecare într-o lume mare,
Şi pentru cã n-am, am primit o razã de soare
Într-o gingaşã floare, dar dumnezeiesc!
