Jurnal de coşmar
...
Aleşii noştri trãiesc periculos
Fãrã niciun merit cocoţaţi pe scarã,
Ascultând când de oculta mondialã,
Când de Europa ce-i trage pe sfoarã,
Peste poporul ce parcã-i tot mai jos.
Aleşii noştri sunt cea mai grea povarã
Ä‚ştia l-ar rãstigni ei înşişi pe Hristos,
Ca un coşmar sunt aştia pentru ţarã!
...
Tot soiul de ciudaţi, tot soiul de tembeli,
S-au cocoţat cumva pe scara ţãrii, sus,
De unde îşi bat joc de-acest popor supus,
Ascultând orbeşte de cei care le-au spus
Sã-ndatoreze ţara prin furt din cheltuieli
Împrumutând pentru te miri ce aiureli.
Ä‚ştia l-ar rãstigni ei înşişi pe Iisus,
Doar sã le fie bine, sã-şi strângã ei averi!
...
Nicicând nu ne-a fost ţara mai aproape,
De-o moarte subitã, de-un colaps total,
Raşi de pe hartã în mod fundamental
Nu înainte de-a ne lãsa fãrã pãduri şi ape
Şi de-a ne închide, nimic sã nu le scape,
Cât ţara e condusã la groapã de-un gropar,
Pus de oculta globalistã sã ne-ngroape!
