Strãinul
...
Deşi m-am nãscut în ţara mea natalã
Acum sunt pe cale sã devin alogen
De români, România-i tot mai goalã,
Pânã mai deunãzi, popor neaoş, peren,
Românii au ajuns strãini la ei în ţarã!
...
Nu se mai vorbeşte-aici limba românã,
Ci un soi de terci umplut cu anglicisme,
Strãini de noi, rãmaşi într-o ţâţânã
Un soi de snobi sub tratament cu clisme
În colonia-n care nimic n-o sã rãmânã!
...
Pare scenariul unui film de lung metraj
Film cu turma ce-ascultã de-o talangã,
Cum limba mea românã a devenit limbaj
Privesc în jur, cum a fãcut şi Creangã
Şi deşi nu-s prea deştept, mai prind curaj!
...
Mã simt încã român dar parcã mai puţin
Decât simţeam în urmã cu treizeci de ani,
De câtã vreme ţara-i condusã de duşmani,
Care-n loc de suflet au un teanc de bani
Şi-n ţara mea natalã, sunt tot mai strãin!
