Lanţul
...
Fereşte-te de ochiul ce nu doarme vreodatã
Cãci pentru el nimic nu e sã nu se poatã,
N-ai timp sã-ţi lepezi lanţul în scurta lui clipire,
Acel prea scurt moment e doar o amãgire!
...
Dar poţi sã te simţi liber rãbdându-i lanţul greu
Pentru cã prin ce treci e de la Dumnezeu,
Nimic lui Dumnezeu nu-i e cu neputinţã
Doar rãbdând destinul te duci spre biruinţã!
...
Dar pe drumul ãsta pândeşte ochiul rãu,
Care-ţi vâneazã umbra, punându-ţi-o-mpotrivã
Nici nu privi spre el, vezi-ţi de drumul tãu,
Atent sã nu te pierzi prin lumea în derivã!
...
Nu lua în seamã vântul ce bate-nşelãtor,
Bãtaia lui vicleanã sã nu te înspãimânte,
Iar dacã ajungi pe nalte culmi de munte,
Nu gândi cã eşti deasupra tuturor!
...
Vântu-ţi şopteşte-ntr-una în ureche
Cã tu nu eşti ca ceilalţi ci eşti superior,
Tu nu lua în seamã şoapta lui vicleanã,
Eşti la fel ca ceilalţi, la fel de pieritor,
Eşti nou în lumea asta care-i atât de veche
Cã şi-a uitat izvorul şi omul pare-o ranã!
...
Trezeşte-ţi conştiinţa şi las-o sã te-ndrume,
Cã-i stropul de divin însãmânţat în tine,
Fãclia ce-ţi aratã locul tãu în lume
Şi-ţi uşureazã lanţul ce la pãmânt te ţine!
