Deşteaptã-te degrabã!
...
Pendulãm între comod şi util,
Mai inutili decât am fost vreodatã,
Îmbâcsiţi de acest veac ostil
Supãraţi pe Dumnezeu şi soartã!
..
Am pãstrat în noi doar o pãrere
O pãrere cã lumea e normalã
Cu foamea ei şi setea de avere,
Nevindecabili de aceeaşi boalã!
...
Mergem cãtre anii cei din urmã,
Lepãdând ce ne-a fãcut umani
Constatãm cã devenim o turmã
Urmãrind un zãngãnit de bani!
...
Nimic nu pare sã ne mai anime,
Suficienţi în pielea noastrã groasã,
Iar drumul ãsta ce ne duce-acasã,
E-ngreunat de mult prea multe crime!
...
Doar pãpuşarii pare cã se-amuzã
De omenirea rãmasã fãrã scop,
Ce privind spre cer parcã-l acuzã
Pe Dumnezeu, cã nu e filantrop!
...
Am vrea un ajutor fãrã tãgadã
Azi, când viaţa prinde sã ne doarã,
Dar privim flãmânzi aceeaşi parã,
Pe care tot o aşteptãm sã cadã!
...
Mult mai bãrbaţi ca noi erau haiducii,
Pentru cã singuri îşi fãceau dreptate,
Dar cine sã mai lupte pentru libertate
Când tinerii de azi de-abia-şi ţin mucii?!
...
Ca peste tot în lume este şi-n ţarã,
Nu mai sunt cãrãri spre democraţie,
Doar cã România gata e sã moarã
Nu de dictaturã, de prea multã hoţie!
...
Hoţi în parlament, hoţi la guvernare,
Hoţi în instituţii şi la preşedinţie,
Hoţia-n România este la scarã mare,
Pentru cã România-i bolnavã de hoţie!
...
Suntem blazaţi, ne-am resemnat cu toţii,
Mergem la vot convinşi cã va fi bine,
Dar de parcã binele nu ni se cuvine,
De câte ori alegem, din hoţi alegem hoţii!
...
Probabil în curând nimic nu va rãmâne
Din ţara asta ce-a fost cândva frumoasã!
Române, vezi cã ţi-au intrat hoţii în casã!
Deşteaptã-te degrabã, deşteaptã-te române!!
