Nu este niciun mister
...
Într-o zi cu soare şi cer înnorat,
Domnul faraon, mândru şi înalt,
A decis sã facã rapid o vânãtoare,
Şi-a luat nevestica, vre-o douã ţiitoare,
Mãcar aşa, de sanchi, cã tot e la modã,
Şi-a luat o udrea şi-o uvedenrodã,
Nişte sepepişti, încruntaţi şi trişti
Şi-a luat şi puşcociul ce l-a primit cadou,
De la madam Merkel, ce l-a vrut erou,
Când au stat o searã, la nişte taclale,
Sã-i dea undã verde la hidrocentrale!
...
În cele din urmã s-au suit toţi în jeepan,
El, nevasta, alea douã şi Gheorghe la volan.
Lui Gheorghe-i cam plãcea de prima doamnã,
El mai tinerel, ea intratã-n toamnã,
El o privea pofticios şi galeş prin oglindã,
Ea se ferea de domnul ca sã nu se prindã!
...
Pentru cei doi amorezi, drumul era coşmar,
El conducea robotic, în ea ardea pojar,
Domnul faraon pãrea a nu bãga de seamã
Ce plutea-n maşinã. Şi s-a pus sã doarmã!
...
Ei, şi de atunci a început dezmãţul,
Gheorghe luase foc, i se-apinse bãţul,
Era lac de sudoare, mai rãu decât un faun.
La rândul ei, madama se foşgãia pe scaun!
...
Dupã ce-au parcurs întreg acest calvar,
Cu-nchipuiri fierbinţi în scene de coşmar,
În cele de pe urmã, iatã-i la destinaţie,
La vânãtoarea cu pricina, aşa, de distracţie!
Domnul nostru faraon, o fi fost el de pripas,
Dar nu era prost deloc, pe deasupra avea nas,
S-a prins încã de pe drum de tainica micã idilã,
Şi mi se uita la Gheorghe ca la un soi de iepurilã!
...
Iar când a bunghit momentul, a inspirat pe nas,
A pus la ochi puşcociul spre Gheorghe şi a tras
Şi Gheorghe-a cãzut ca strãfulgerat. Ce pãcat,
Ancheta amãnunţitã care-a urmat, a decis:
Încã nu se ştie de ce, Gheorghe s-a sinucis!
Ulterior, un jurnalist l-a întrebat pe faraon:
Domnule faraon, ce credeţi c-o fi fost?
Chiar credeţi cã Gheorghe era aşa de prost?
Iar domnul faraon rãspunse încruntat:
Eu, v-am mai spus odatã, rar şi rãspicat
Dar dupã cum se vede treaba, aţi uitat:
Nu e niciun mister aici, e numai.... ghinion!
|
