Quo vadis populi?
...
Încotro te duci popor, spre ce negru întuneric?
De ce ţi-ai dat jos armura fãuritã din credinţã
Şi te duci ca prins în laţ spre ochiul gol şi luciferic?
Cu ce te-a momit Mamona de-l slujeşti cu stãruinţã?
...
Cum ţi-ai cocoţat pe creştet strãin de neam şi de ţarã?
Nu ţi-au fost de-ajuns strãinii care te-au tot împilat?
Cum de-a putut mãscãriciul sã-ţi fie astãzi împãrat?
Când ştii cã eşti batjocorit, cum poate sã nu te doarã?
...
Ne-a fost primitã ţara-n UE sã fie groapã de gunoi,
Acum suntem târâţi cu forţa sã-i fim alãturi în rãzboi,
N-am vãzut popor sã aibã grad mai mare de rãbdare,
Ce nu s-ar trezi din letargie nici dacã simte cã moare!
...
Mai sã-l rupã în bucãţi trag şacali din trupul ţãrii
Românii îşi vãd de treabã, nu-s la capãtul rãbdãrii,
Nu e niciun strãin pe-aici care n-a venit sã fure,
Nu mai este alt popor ce poate atât sã-ndure!
...
Ţara-i prinsã ca-ntr-un cleşte şi supusã unui jaf
Se furã într-o veselie, ce se poate, cu toptanul,
Se poate fura destul cã multora le place banul
Şi se va fura probabil pânã ne vom face praf!
...
Încotro te duci popor, spre ce negru întuneric?
De ce ţi-ai dat jos armura fãuritã din credinţã
Şi te duci ca prins în laţ spre ochiul gol şi luciferic?
Cu ce te-a momit Mamona de-l slujeşti cu stãruinţã?
