Pur sânge
...
Cu coama-n vânt mãnâncã pãmântul,
Muşchii-i plesnesc sub pielea lucioasã,
Aleargã de zboarã şi zboarã ca vântul,
Superbul Stallion, pur sânge de rasã!
...
Se ridicã din spate, colos nechezând,
Îşi scuturã coama, danseazã, se-ntoarce,
Explodeazã apoi în zbor galopând,
Nu-i frâu sã-l primeascã, nici om sã-l încarce.
...
Pe nãrile-i large pufneşte putere,
Se joacã cu coama în vânt unduind-o,
Se-ntoarce şi fuge cu-atâta plãcere,
Cã şi zarea o mişcã, din nãri fremãtând-o!
...
Grumazul şi-l ţine semeţ, încordat,
Din galop se opreşte în pieptul bombat,
Se ridicã din nou în douã picioare,
Superbã fiinţã nãscutã sub soare.
...
Splendida fiinţã, sculpturã divinã,
Se-aruncã în goanã de zbor maiestuos,
Brusc îşi ia zborul spre nenãscutã luminã,
Puternic şi mândru, minunat de frumos!
.....
Priveşte-i coama ce se-nfruntã cu vântu-n galop,
Nu fuge, ci zboarã de tremurã pãmântul,
Parcã n-ar fi un pur sânge ci un uriaş ciclop,
Muşchii-i saltã pe sub piele, este totuna cu vântul!
...
Ca un tunet se abate peste-a câmpului luminã,
Praf aşterne sub copite, tulburã zarea seninã,
Când îl vezi în depãrtare, vãzduhul parcã se frânge,
Acum e, acum dispare, în galopu-i, un pur sânge!
...
Aripi de-ar avea din trupu-i, ar zbura-n nemãrginire,
Frumuseţea lui divinã parcã-i ruptã din Olimp,
Când aleargã-i o furtunã, strãfulgerare în privire,
Ruptã-i din eternitate, frumuseţea fãrã timp!
|
