Paradisul toamnei
...
Ştiaţi cã şi toamna are paradisul ei?
Paradisul ei de culoare a frunzei ce moare
Pe triste alei, mãrginite de felinare,
Cu luminã de cearã. Ce toamnã-i afarã!
În parc, pe bãnci, câţiva bãtrâni
Îşi odihnesc trupurile hãmesite de viaţã,
Ca frunzele de ramuri, se-agaţã de fiece clipã
Sã nu facã risipã de timp, sufletele lor ţipã:
Trãieşte. Trãieşte, trãieşte, îndrãzneşte
Şi vei fi biruitor, dupã cum ne-a spus El, tuturor!
