La pensie
...
La pensie, pensie micã, dupã buget
Şi viaţa se scurge, încet, încet,
Toate-s mai lente, neimportante,
Puţine mai sunt acum interesante!
...
Strãin de oameni şi zbuciumul lumii,
Aştept primãvara, sã-nfloreascã salcâmii,
Uneori nu mi-e prea bine şi aş zace
Alteori mã rog Domnului sã fie pace!
...
Nu ştiu omologii mei ce pensie ridicã,
De mã gândesc mai bine, nici nu-mi pasã
Şi cum pensia mea e tare tare micã,
Prefer sã stau cuminte, rãbdãtor, în casã!
...
Aud fãrã sã vreau din casã zgomotul lumii,
Nu ascult, aştept sã înfloreascã salcâmii,
La pensie, pensie micã, stau mau mult în casã
Unii i-ar spune, cred eu, monotonie.
Monotonie? Pentru mine-i cea mai frumoasã
Parte-a vieţii mele, numitã Armonie!
|
