Doar o toamnã
...
Se repede-n lume toamna precum zeii din Olimp,
Groase pãture de nori înceţoşeazã cerul zilei,
Amândoi facem o cruce peste marginea feştilei
Ce-ai aprins-o pentru morţii ce dorm dincolo de timp!
...
Nu ştiu ce-a fost ieri şi astãzi nu ştiu iarãşi ce zi este,
Nu mai vreau s-ascult profeţii ce vorbesc cu vocea tristã,
Prefer sã stau aici cu tine depãnând vechea poveste
Ce transcende vremea lumii şi tot ce-n lume mai existã!
...
Toamnã iar, a câta-i oare din cele ce ne-au mai rãmas?
Dar cine mai ţine seama de toate toamnele ce-au fost?
Hai mai bine pe coclauri sã colindãm de bun rãmas,
Cã cine ştie ce ne-aşteaptã şi nu gãsim vreun adãpost!
...
Duse-s multe dintre cele ce ne-au declanşat pornirea
În nãvala vieţii noastre printre-atâţia stropi de gânduri,
Doamne, ce vând cãlduţ adie şi ne-mbracã amintirea,
Pe care noi, stârniţi de inimi o strecurãm printre rânduri!
...
Petrecem oare-aceeaşi toamnã ca cea care-a fost dintâi,
Sau amândoi avem puterea de-a stimula o altã toamnã
Ca aceasta ce se-aratã de care nu-i pasã nimãnui,
Deşi noi tare-am îndrãgit-o vãzând cât este de calmã?
...
Ce vom face mai departe îmbrãţişaţi de toamna noastrã?
Habar n-am, hai sã-ntrebãm florile noastre din fereastrã,
Şi cred cã ele ne vor spune întrebând un clar de lunã,
Fiţi liniştiţi, e doar o toamnã pe care-o treceţi împreunã!
