Simbolul
...
De mic am fost extrem de curios,
Eram avid a şti progresele ştiinţei,
Visam sã zbor în cosmos, eram curajos
Şi am ajuns, bolnav, simbolul neputinţei!
..
Îmi plãcea sã mã las purtat de fantezie,
Cã-mi împlinea rigorile dorinţei
De-a explora lumi noi citind cu frenezie
Şi am ajuns, bolnav, simbolul neputinţei!
...
Apoi, m-am îndreptat spre Dumnezeu
Lãsându-mã purtat pe aripa credinţei,
Am învãţat sã rabd, oricât ar fi de greu
Şi am ajuns rãbdând, simbolul neputinţei!
...
Am vrut sã depãşesc barierele fiinţei
Sã pãtrund acolo unde-i de nepãtruns,
Am râs şi plâns, iarãşi am râs şi plâns
Dar am rãmas la fel, simbolul neputinţei!
