Jalbã
...
Mai sunt atâtea de-nţeles,
Cu cât aflu mai multe,
Cu-atât ştiu mai puţin
Din cele ce-s trecute,
Din cele ce s-au şters,
Din cele care vin!
...
Aş vrea sã vorbim mai mult,
Aât de multe ai a-mi spune,
Acum aştept atent şi-ascult
Fiinţa-mi, vorbele-ţi s-adune!
...
La rândul meu, am a mã plânge,
Atâtea am sã-ţi spun şi eu
Dar tu ştii gândul ce mã strânge
Pentru cã tu eşti Dumnezeu!
...
Iar dacã acum mã doare
Aproape fiecare os,
Sufletul meu te strigã tare,
Cu strigãt greu şi dureros!
...
Şi parcã tot mai greu pot duce
Durerile ce-s tot mai dese,
Şi abia rabd aceastã cruce
Şi-atâtea-mi sunt neînţelese!
