Statornicie
...
Cred cã undeva în noi, pãstrãm acel ecou,
Al vieţilor trãite împreunã
Şi cu fiecare naştere din nou,
Ne vom cãuta, ne vom prinde de mânã
..
Şi vom avea alt început
Acelaşi dulce şi nesfârşit sãrut,
Aceleaşi cioburi argintii de lunã,
Aceeaşi amintire a poveştii noastre
Aceleaşi nopţi frumoase şi albastre,
...
La fel îl vom ruga pe Dumnezeu
Sã fim la fel cum am fost mereu,
Tu, raza mea de soare, ciobul meu de lunã,
Eu, eterna cãutare de a fi împreunã
Sub acelaşi cuvânt ce rimeazã perfect cu veşnicie:
Statornicie!
