Florile lumii noastre!
...
Suntem cu-adevãrat aici, în lumea asta, pe pãmânt,
Sau dormim amândoi şi suntem în acelaşi vis
Pe planeta noastrã mamã, la noi acasã, pe Tanis
Şi ne-a purtat pe-aripi de vis adierea unui vânt?
...
Te-am vãzut pictând ades flori care aici nu sunt,
Doar în lumea noastrã cresc printre fuioarele de nori
Împletite-n culmea rece a muntelui nostru cãrunt
Şi ne dãruiesc parfumul cu care ne trezesc în zori!
...
Şi mã-ntreb, nu le pictezi doar pentru cã-ţi este dor
De lumea noastrã minunatã, rãmas-acolo printre astre?
Sau de fapt suntem acasã şi dormind un somn uşor,
Visãm cã suntem amândoi în lumea atâtor contraste?
...
Eu nu ştiu, doar te întreb, vãzându-te cum pictezi
Natura pe care-o ştiam numai acolo, pe Tanis
Şi vãzând cum faci aici, din casa noastrã, paradis,
Un paradis de culoare, plin de flori şi frunze verzi!
...
Nu pot sã nu mã întreb., dacã suntem pe Tanis
Şi visãm acelaşi vis, cum cã am fi pe pãmânt,
Când dormim în visul ãsta şi fiecare-avem alt vis,
De ce simt cã suntem totuşi, în adierea unui vânt?
...
Sau suntem aici aievea şi nu este niciun vis,
Suntem amândoi la şcoalã, la înalta şcoalã-a vieţii,
Atunci când vom absolvi-o sã ne-ntoarcem pe Tanis
Sã putem sã fim acolo izvorul viu al frumuseţii?
...
Cãci de fiecare datã atunci când mã trezesc în zori,
Mã trezesc, ca prin minune, parcã într-un paradis,
Înconjurat în casa noastrã de cele mai frumoase flori,
De parcã am fi acolo, în lumea noastrã, pe Tanis!
