În evul ãsta nou şi secular
...
În lumea asta e-atâta violenţã,
Atâta urã între noi şi sânge,
Cã totul e redus la o esenţã:
Viaţa , hãituitã şi-ngrozitã, plânge!
...
Omu-i o fiinţã violentã,
Violentã pânã la ultimul atom,
Cãci din om se pare cã-i absentã,
Acea sublimã parte care-l face om!
...
Pe tot pãmântul ãsta-s numai crime,
Şiruri lungi de morţi privesc spre noi,
O forţã neagrã vrea sã ne suprime
Fãcând din lume un teatru de rãzboi!
...
Eram mai oameni în evul primitiv,
Eram mai drepţi, mai altruişti, mai buni,
Da-n evul ãsta nou, corporativ,
Lumea e un lagãr de nebuni!
...
Degeaba a venit în vremea sa, Hristos,
Degeaba ne-a-nvãţat sã ne iubim,
Cum sã ucidem, doar atât mai ştim
Şi lumea asta-i un loc periculos!
..
La vânãtoare ucidem de plãcere,
Ne-am prãbuşit sub regnul animal,
Suntem nişte criminali fãrã repere,
Iar omorul ne-a devenit global!
...
În evul ãsta nou şi secular,
Violenţa ne-a pãtruns în sânge
Şi-n omul transformat în criminal,
Viaţa, hãituitã şi-ngrozitã, plânge!
|
