Amarul sãnãtos
...
Nimic din mine nu voi sã ias-afarã
Vreau sã rãmânã-n mine tot ce duc,
Sunt mai amar ca frunzele de nuc,
Mie însumi amar de grea povarã!
...
Dac-aş putea, aş îndrãzni un zbor,
Un zbor alãturi de lebedele albe
Care deasupra noastrã adiau uşor
Spre zarea ce pãrea cã le absoarbe!
...
De-aş putea, m-aş întoarce-n vreme,
În vremea-aceea a viselor puţine,
Prea mici sã ştim ce ni se cuvine
Şi n-aş mai pleca de lângã tine,
Ci aş trãi ca sã-ţi închin poeme!
...
Doar poeme de iubire şi de soare
Dãruindu-ţi şi gustul meu amar,
Ce pentru tine, în mod particular
N-ar mai fi de nuc, ci de cicoare!
...
Nimic din mine nu voi sã ias-afarã,
Pentru c-atât de mult îţi datorez
Amarul meu vreau sã ţi-l pãstrez,
Cu-aromã de cafea şi scorţişoarã!
...
Şi sunt amar cam de când mã ştiu,
M-am nãscut cu gustul ãsta-n mine,
Amaru-i sãnãtos, ştiu foarte bine,
Gustul amar e semnul cã sunt viu
Şi-l împãrtãşesc numai cu tine!
