Fã-mã Doamne!
...
Fã-mã Doamne rãbdãtor, fã-mã Doamne rezistent,
Sã rabd nevãzute funii din lumea ce mã vrea absent,
Sã nu-i consum iarna cãrbunii, sã nu micesc raţia pâinii.
Sã nu povestesc ce cred, sã n-am nimic dar sã posed
Mulţumirea de-a fi gol!
...
Fã-mã Doamne cum am fost, inteligentul cel mai prost,
Trãitorul printre vise, consumatorul fãrã rost,
Prins în închisoarea lumii,mulţumind tainic minciunii
Cã lumea-mi este adãpost, pentru nu ştiu care cost,
Când eu sunt al tuturor!
