Nãdejdea!
...
Nu te voi ntâlni decât în ultimã instanţã,
Atunci când cãutarea-mi toatã s-ar sfârşi,
Atunci când nu mai e nevoie de speranţã,
Atunci când nu mai este teama de-a muri!
...
Când toţi fi-vom deja depuşi la consevare,
Pe raftul special fãcut pentru odihnã
Şi când ne-om încãrca de vise şi luminã,
Ne vom trezi sã-ţi cerem o datã viitoare!
...
Şi ştiu c-ai sã ne-o dai, dupã cum ţi-a firea
Şi ai sã ne citeşti din cartea sfântã-a vieţii,
Apoi ne vei trimite pe pe-o razã-a dimineţii,
Dar tuturor vei şterge din vreme, amintirea!
...
Şi ai sã ne zâmbeşti şi-ai sã ne dai iertare,
Iertarea ta cea grea şi fundamentalã
Şi coborând pe-o razã spre data viitoare,
Puri ca nou nãscuţii, ne-om naşte-a doua oarã!
...
