Nu mai este timp de plâns şi lamentare!
...
Întreaga omenire se aflã-n plin rãzboi
Rãzboiul tuturor cu toţi şi fiecare,
Nu mai e timp de plâns şi lamentare,
Când secerişul negru e în toi!
...
Se muşcã mâini, şi şolduri şi picioare,
E numai rãni pe trupuri omenirea,
Rãniţii-aşteaptã din ceruri izbãvirea,
Nu mai e timp de plâns şi lamentare,
Omenirea se aflã-n plinã crizã
E sub cortina bombei nucleare,
Ne-ar ajunge o singurã valizã
Dar nimeni nu e gata de plecare!
..
Ne privim în ochi cu-atâta urã,
Cum nu credeam cã omul e în stare
Hai sã ne punem botniţã la gurã,
Sã nu ne mai muşcãm la remuşcare!
...
E pregãtit de mult acest rãzboi,
Îl aveam în sânge, îl purtam cu noi,
Ne pregãtim de luptã din nãscare,
Suntem dresaţi, şcoliţi şi antrenaţi,
Şi pentru rãzboiul tuturor cu fiecare,
Ne naştem prunci şi-mbãtrânim soldaţi!
....
E gata lumea, a devenit hidoasã,
Iar guvernanţii au devenit duşmanii
Tuturor celor ce-n ţarã vãd acasã,
Şi suntem ucişi, stârpiţi ca şobolanii!
...
Nu mai e timp de plâns şi lamentare,
Oricum stãpânii sunt supãraţi pe noi
Cã nu murim în numãr cât mai mare,
Deşi suntem în cel mai crunt rãzboi!
...
Din toate pãrţile suntem hãrţuiţi,
Suntem vânaţi, ni se întind capcane,
Suntem otrãviţi din avioane,
Ne-au obligat sã le-acceptãm vaccinul
Ca moartea dintre noi sã-şi ia tainul,
Mâncarea la rândul ei e otrãvitã,
Ni s-a scumpit accesul la normal,
Omenirea toatã-i hãituitã
Şi ne-au întors spre regnul animal,
Nu mai e timp de plâns şi lamentare,
S-au pus pe om şi omenirea moare!
...
Au inventat crime şi terorişti,
Ne-au sufocat cu ştirile macabre
Priveam decapitãri fãcute de artişti
Şi ne rugam la cer şi candelabre
Sã disparã-ntreaga urã dintre noi.
Atunci oculta ne-a declarat rãzboi!
Un rãzboi global al lor şi-al tuturor,
Ca nişte vulturi s-au aruncat pe noi
Sprijniţi de guvernele locale
Supãraţi pe lume, cã prea puţinã moare.
Nu mai este timp de plâns şi lamentare!
