Dumnezeu cãtre popor:
...
Popor român, aşa-i cã-i greu,
Mai greu cu fiecare pas,
De când în loc de Dumnezeu
Tu ţi-ai ales stãpân un sas?!
...
Ce-ai fãcut, popor român,
De-acuma încotro te-i duce
Rãtãcind ca un nebun
Departe de Hristos, de cruce?
...
Ce ţi-a trebuit mai mult,
Decât credinţa ta strãbunã?
Cum de te-ai lãsat vândut?
În urma ta, ce-o sã rãmânã?
...
Pe cine strigi în ajutor,
Când nu mai poţi de-atâta greu?
Rãmas fãrã Dumnezeu,
Ce mai poţi face, biet popor!
...
De ce te tot duci sã alegi
Mereu, din ceata lor de hoţi?
Eşti incapabil sã-nţelegi,
Cã orice-ai alege, aşa-s toţi?
...
Dacã ştii, nu te mai duce
Sã le faci ãstora jocul
Şi sã-ţi fie tot mai greu,
Mai bine fã-ţi Sfânta Cruce,
Lasã pe ei sã-i ardã focul
Cã nu mai au Dumnzeu!
...
Cã Eu sunt tot aici cu tine
Şi-aici cu tine-am sã rãmân,
Întoarce-te din nou la Mine,
Întoarce-te, popor român!
...
Nu-ţi mai lepãda credinţa,
Dacã vrei sã-ţi fie bine
Fii îndrãzneţ, fii curajos,
Aşa cum te-a-nvãţat Hristos
Cã Eu voi fi mereu cu tine
Şi-a ta va fi biruinţa!
