Citim strofele tale
...
Citim strofele tale
Şi versul tãu ne-ncântã,
În lumea care moare
De-acolo, dintre astre
Lucind privirii noastre,
Poemele-ţi cuvântã!
...
Lãsatu-ne-ai un crez
Despre povara vieţii
Ce te-a fãcut sã suferi.
Din lacul plin de nuferi,
Sã ştii cã îţi pãstrez
Candoarea tinereţii!
...
Tu n-ai mormânt bogat,
Deşi greu printre grei,
Nici nu ţi-ai dorit,
Însã eşti troienit
Aşa cum ai visat,
De albe flori de tei!
...
Spuneau c-ai fost nebun!
Atunci când ai plecat,
Dar versul ce-ai lãsat
Ne-a arãtat ce poţi
Sã ştie astãzi toţi
C-ai fost de fapt, român!
...
Cum altul nu-i, ai fost
Şi-ai fost cum n-or mai fi,
Te-ai dus dintre cei vii,
Ţi-ai spus cã n-are rost
Sã mai rãmâi, stingher
Şi-acolo sus, în cer,
Gãsit-ai adãpost!
...
Citim strofele tale
Şi versul tãu ne-ncântã,
În lumea care moare
De-acolo, dintre astre
Lucind privirii noastre,
Poemele-ţi cuvântã!
