Când la braţ, pe strasse ne-am plimba!
...
De-aş fi baron, tu mi-ai fi contesã,
Şi amândoi am fi doi nobili snobi,
Dar nu suntem, cãci ultima adresã
E-n lumea asta plinã de neghiobi!
...
Nu e nimic, suntem doi oarecare,
Ne ducem traiul anost, dar liniştit
Cât ne încântã un rãsãrit de soare,
Cât mai vedem salcâmii plini de floare,
Cât mai privim un curcubeu în zare,
Ne-om bucura, cã totuşi am trãit!
...
Tu pentru mine oricum eşti o contesã,
De modã veche, cum erau odatã,
Iar eu sunt mândru cã din lumea toatã,
Amândoi avem doar o adresã!
...
Eu nu-s baron, dar nu mi-ar displãcea,
Sã port un titlu, de nobil cu blazon,
Mâner de fildeş mi-aş pune la baston,
Când la braţ, pe strasse ne-am plimba!
...
Aş purta cãmaşã albã, papion şi frac
Tu, o rochie turcoaz din muselinã
Eu, baston cu fildeş şi pantofi de lac,
Tu, zâmbitoare şi plinã de luminã!
...
Amândoi suntem de modã veche,
Cu vremurile astea nu ne potrivim,
Dar ne adaptãm aşa cum vom putea,
Şi totuşi suntem tot ce putem sã fim
Când la braţ, pe strasse ne-am plimba,
Pescari de vise în suflete pereche!
|
