Unui închipuit
...
Multã-nchipuire, multã-nchipuire,
Câtã importanţã fãrã de folos,
Toate-s bazaconii, numai amãgire
A fiinţei mândre, goalã de Hristos!
...
Fã de faci ce-ai face, fã ce faci de-i bine,
Fã ce crezi cã-i bine, fã ce vrei sã faci,
Dar nu mai atrage lauda spre tine,
Fã de faci ce-ai face, dar la urmã taci!
...
Lauda de sine nu miroase-a bine,
Ai fãcut, e bine, nu mai fii fãlos,
Multã-nchipuire-i lauda de sine
A fiinţei mândre, goalã de Hristos!
...
Dacã n-ai pe cap pusã o coroanã,
De ce te porţi de parcã tu eşti cel mai bun?
Nu eşti nici balsamul bun de pus la ranã,
Nici fãuritor al binelui comun!
...
A, te simţi un nimeni, un gândac mãrunt
Şi vrei sã pari mai mare decât eşti?
O, biatã creaturã, fãcutã din pãmânt,
Nu te mai cãzni, cã n-o sã strãluceşti!
...
Când te-ai trezit aici, în astã lume,
Te-ai întrebat vreodatã quid prodest?
Nu te-ai nãscut spre falã şi renume
De-aceea, orice-ai face, sã rãmâi modest!
...
Spre laudã de faci, zideşti pentru ruinã,
Nimic din ce ridici nu va sta-n picioare,
Cuvintele ce spui, lipsite-s de luminã
Şi rãmâi nimicul ce vrea sã parã mare!
...
N-am treabã cu tine, fã darã ce pofteşti
Nu te cunosc destul sã-ţi fiu învãţãtor,
Te du în drumul tãu ca râul curgãtor
Şi nu te mai cãzni, cã n-o sã strãluceşti!
|
