Vã întrebaţi vreodatã?
...
Vã întrebaţi vreodatã, bogãtani,
Cei care de soartã sunteţi rãsfãţaţi,
Cei ce-având de toate nu vã sãturaţi
Şi îmbuibaţi daţi mâncarea la gunoi,
Vã întrebaţi vreodatã ce-i cu voi aici
De ce v-aţi nãscut în lume printre noi,
Printre cei sãrmani şi flãmânzi şi mici
Flãmânzii de pâine, lipsiţii de bani?
...
Vã întrebaţi vreodatã, voi cei cocoţaţi
Sus, pe creasta lumii, sunteţi îndreptãţiţi
La saţ şi îmbuibare, de soartã rãsfãţaţi,
Sã ţineţi hãţul lumii, sã vã îmbogãţiţi?
...
Şi cine v-a dat vouã acest drept?
Doar cã v-aţi nãscut în puf şi în satin,
Din pãrinţi mai şmecheri decât restul lumii?
O mamã mai fiţoasã, un tatã mai deştept?
Şi cu noroc ursita v-a dat paharul plin?!
Nu v-aţi nãscut şi voi în caznã şi durere?
Voi nu tot lapte-aţi supt la sânul mumii,
Sau sânul mumii voastre dãdea miere?
...
Voi, cei care ne priviţi de sus în jos,
Cu ce sunteţi oare, lumii de folos?
Este vreun folos cã sunteţi aici
Printre cei sãrmani şi flãmânzi şi mici?!
Vã întrebaţi vreodatã
De ce aveţi o viaţã aşa îndestulatã
De ce sunteţi aici, rãsfãţaţi de soartã?
