Poem pentru tine, neterminat!
Atât de puţine cuvinte mai sunt
din care eu sã aleg pentru tine,
sã-ţi spun te iubesc, odorul meu sfânt,
sã simt cã mã simţi, sã ştiu cã ţi-e bine,
atât de puţine cuvinte mai sunt!
Atât de frumoasã îmi pare cã eşti.
cu zâmbetu-ţi cald, cu privirea ta verde,
cã-mi pari a fi înger din îngeri cereşti,
aş vrea când îţi spun, sã ştiu a mã crede,
atât de frumoasã îmi pare cã eşti!
Aş fi fost fãrã tine, eternul pierdut,
acel visãtor cu inima goalã,
cu ochii goliţi, cu sufletul mut,
cu gândul la anii aceia de şcoalã,
aş fi fost fãrã tine, eternul pierdut!
Când simţim uneori atingeri de vânt
rostogolind peste noi amintiri,
atunci mã gândesc, odorul meu sfânt,
cã pentru tine rãsar parfumaţi trandafiri,
când simţim uneori atingeri de vânt!
Când cu tine pornesc oriunde la drum,
îmi închipui cã drumul e calea spre Rai,
iar viaţa-mi apare în suavu-ţi parfum
şi-mi amintesc ce frumos mã priveai,
când cu tine pornesc, oriunde la drum!
Ca o primãvarã-nfloritã mereu îmi apari,
ca o ploaie ce rãcoreşte o amiazã de foc,
precum vântul ce-mpinge norii hoinari,
aşa mi te vãd, steaua mea cu noroc,
ca o primãvarã-nfloritã mereu îmi apari!
|
