Şi dacã...
...
De te strig pe nume, vei auzi chemarea?
Vei pleca urechea glasului stins al meu?
Şi fiindcã ştiu cã tu eşti Dumnezeu,
Glasu-mi auzindu-l primi-voi alinarea?
...
Şi dacã trupul doare şi-l simt aşa de greu
Şi dacã mã sting, cum piere lumânarea,
Primi-voi de la tine mila şi uşurarea?
Şi-ţi da-voi ţie slavã cã tu eşti Dumnezeu?
...
Cãci numai tu-mi ştii oful şi durerea surdã,
Numai de la tine pot primi puterea,
Puterea de-a rãbda cu stoicism durerea,
Puterea de a-mi face glasul sã se-audã
Şi dacã asta-i soarta, nemiloasã, crudã,
Doar de la tine-atunci pot primi iertarea!
