Zodiac
...
Într-o lume ciudatã, o ţarã frumoasã
E condusã ciudat de aleşii ciudaţi
Şi normal, normalii se-ncuie în casã
Speriaţi de bombardieri tatuaţi!
...
De undeva, prin universul nostru,
Un sunet strãpunge bezna spre stele
Demiurgul însuşi rãmâne ca prostu,
Zguduit de-un geamãt de manele!
...
Nu mai spun de cei din Carul Mare,
Cu oiştea ruptã-ntr-un pietroi pe drum,
Orbiţi de-n nor foarte ciudat de fum
Duhnind puternic a mici şi a grãtare!
...
Iar dintre zodii a întrebat un Taur,
C-un glas de tunet şi cu nasu-n vânt:
Ce luceşte oare acolo pe pãmânt?
Şi i-a rãspuns Berbecul, cu un glas sfios:
De la un cocalar,cred cã un lanţ de haur!
O duc bine-nseamnã ãia acolo jos!
...
Spuse şi Capricornul, bâtând pasul pe loc:
Ä‚ia de jos, de-acolo, nu mai cred în zodii,
Parcã-au înebunit şi au dat-o-n dodii,
Nu-i nimic bãtrâne, cã se întorc la ghioc!
...
Ciudat spuse Fecioara, de la ea din cer,
Ce s-a-ntâmplat cu ãştia de-s aşa ciudaţi?
Stai, zise Vãrsãtorul, ãştia sunt schimbaţi,
De când s-au apucat sã culeagã fer!
...
Asta nu-i nimic, mai sunt şi braconieri!
Izbucnirã Peştii, nervoşi şi încruntaţi,
Interveni şi Racul: nu-i de azi de ieri,
Atâta timp cât ţara-i condusã de ciudaţi!
...
S-au gãsit doi Gemeni şi un Sãgetãtor
Ce stãteau deoparte, sã-şi spunã pãrerea:
Dupã pãrerea noastrã, alta e durerea:
Au ajuns ciudaţii stãpâni peste popor!
...
Pãşind agale, Scorpionul zise-abia şoptit
Mãi fraţilor, ce neam de oameni ciudaţi,
Înţeapã pe la spate, de parcã i-am şcolit,
Şi nu cu acul meu sunt tatuaţi!
....
O umbrã se întinse deodatã peste stele
Un rãget se-auzi. Era mãreţul Leu,
Mã fraţilor, faceţi ceva, ce Dumnezeu?
M-am sãturat de fum şi de manele!
...
Dupã ce-a spus ce-a avut de spus zodiacul,
Concluzia e una singurã, notaţi:
Orice popor condus de indivizi ciudaţi
Crezând cã-i înainte, dã înapoi, ca Racul!
|
