Stropul de rouã
...
Mi te visez ţinându-te de mânã,
Noaptea-mprãştiind puf de pãpãdie,
Ce par steluţe sub razele de lunã,
Cãzând apoi, valuri de feerie!
...
Te mai visez acolo, pe Tanis,
Strãbãtând imensele livezi,
Eşti o petalã albã de cais
Cãtând un loc pe care sã te-aşezi
...
Te mai visez pe unda unei ape,
Strop de rouã purtat uşor la vale,
Sã te arunci în nesfârşita mare,
Sã-ţi fie cerul şi stelele aproape
...
Mi te visez ţinându-te de mânã,
Te mai visez acolo, pe Tanis,
Te mai visez pe unda unei ape,
De câte ori tu îmi apari în vis,
Stelele şi ceru-mi sunt aproape!
...
De nu te-aş visa ar fi o tragedie,
Aş trãi cel mai urât coşmar,
Visele cu tine-mi sunt un dar
De când eram puf de pãpãdie!
...
Eram pe câmp într-o dimineaţã,
Vântul blând, adia uşor
Când m-a atins un strop pe faţã.
Şi am crezut atunci cã plouã,
Pe cer nu se vedea niciun nor,
Dar fuseseşi tu, un strop de rouã!
...
Acum mi te visez noapte de noapte,
De când m-ai sãrutat atunci pe faţã,
Pe câmpu-acela, într-o dimineaţã
Eu priveam cerul încredinţat cã plouã
Dar ai fost tu, din Calea ta de Lapte
Ascunsã într-un gingaş strop de rouã!
