Cãldura acelui tainic dor
...
Mi-aduc aminte fiecare datã
Mi-aduc aminte fiecare clipã
Când gândul mã purta pe o aripã
Şi te vedeam cât eşti de minunatã!
...
Eu te vedeam, deşi eram departe,
Când cerul era plin de-argint de lunã,
Ştiam cã inima mea poate strãbate
Distanţa cãtre-a ta, sã batã împreunã!
...
Şi vedeam cum mã priveai zâmbind,
Îţi vedeam privirea aceea minunatã
Şi-mi era dor, dar nu puteam sã prind,
Inima ta, la mine-n piept sã batã!
...
Cã sunt cu tine, acum e mai uşor,
Trãiesc aievea visul meu de-o viaţã,
Însã deşi privirea-mi cu tine se rãsfaţã,
Mai simt cãldura acelui tainic dor!
