Acest popor
...
Tot mai strãin într-o ţarã strãinã
Mai lipsitã de sens, de cer şi luminã,
Tot mai strãin într-o ţarã prea goalã,
Unde omul din om este pe cale sã piarã.
...
Totul în jur e din ce în ce mai strãin,
Nici nu se mai vorbeşte limba românã,
Totu-i clãdit pe sperjur şi minciunã
Şi uman în români a rãmas prea puţin!
...
Ţara se stinge cum se stinge-o feştilã,
Abia mai adie viaţa în trupu-i sfârtecat,
Cã România-i a lui, acest neam a uitat,
Fiecare român care vede şi tace-i vinovat,
Acest popor pervertit nu meritã milã!
...
Ţara asta-mi devine tot mai strãinã,
Tot ce-a fost bun şi curat s-a distrus,
Tot mai departe şi mai strãin de luminã
Acest popor ce l-a alungat pe Iisus
Când şi-a pus în frunte un vânzãtor de copii
Acest popor a devenit complice la crimã
Şi vinovat de trãdare, acest popor va pieri!
