Floarea de cristal
...
La început,
Când eram copil,
Te priveam pe furiş
Sã nu mã vezi.
Îmi plãceai,
Dar nu ştiam de ce,
Poate pentru zâmbetul tãu
Sau pentru ochii tãi vezi!
..
Azi te privesc,
Aproape bãtrân
Şi te rog sã mã crezi,
Cã-mi placi
Şi pentru ochii tãi verzi
Dar mai ales
Pentru sufletul tãu
Minunat şi bun!
..
De fapt îmi placi
Pentru cum eşti,
Pentru cum faci
Tot ce faci,
Pentru acele poveşti
Cu care vii de unde vii
Şi mi le spui, ca nimãnui.
Îmi place mult, sã te ascult,
Dar mai ales
Îmi place sã-ţi spun
Cã te iubesc ca un nebun!
