De-atâta vreme
...
Ne cocoşãm pe greul vieţii drum,
Înaintând încet încet, împovãraţi
Mânaţi de mãscãricii fãcuţi împãraţi,
Spre zarea-ntunecatã înecatã-n fum!
...
Ducem în spate uriaşa povarã,
De a le fi tâlharilor complici,
Nepãsãtori cã biata noastrã ţara
A încãput pe mâini de mãscãrici!
...
Suntem vinovaţi cã ducem în spate
Tagma asta de cretini şi hoţi,
Cã nu ne scuturãm sã-i zvîrlim pe toţi,
Fãrã milã, oriunde, dar departe!
...
De-atâta vreme purtãm vinovãţia
De-a pune-n fruntea ţãrii mãscãrici,
De-a nu ieşi sã stârpim hoţia,
Ba mai mult, de-ai deveni complici!
