Când vine timpul
...
Mã gândesc iubito, iarãşi la Tanis,
Planeta veşniciei de unde am venit,
La frumuseţea ei, chemarea ei din vis,
Ce spune cã ne-aşteaptã, cã s-a pregãtit!
...
Pentru amândoi şi-a pregãtit natura,
A vorbit cu norii ne-nsoţeascã-n zbor,
A rugat copacii ne dea foşnetul lor,
Spune cã ne aşteaptã sã-ncepem aventura!
...
Spune cã ne ştie de-atât amar de vreme,
Cã-i suntem copiii pe care i-a dorit,
Ne roagã pe-amândoi sã-i închinãm poeme,
Cã mult s-a bucurat când tu i le-ai citit!
....
Mã mai gândesc cã noi iarãşi vom zbura
Peste pãduri şi vãi, peste munţi semeţi,
A spus Tanis cã face un loc pentru poeţi,
Sã ajungem noi, cã tot ce vrem ne-o da!
...
De câte ori îmi vine în visele-mi Tanis,
Planeta veşniciei de unde am venit,
Îi mulţumesc într-una cã mi te-a trimis,
Îi mulţumesc şi pentru câte ne-a dãruit!
...
Povestea noastrã-ncepe acolo, pe Tanis,
Planeta noastrã mamã ce ne-a fãcut din vis,
Când s-a-mplinit sorocul sã devenim cuvânt,
Ne-a trimis la viaţã aievea, pe pãmânt!
...
Iar când vine timpul, cã drumul s-a sfârşit,
Plecãm în lumea noastrã fãrã frontiere.
Şi vom pleca iubito, aşa cum am venit,
Pe nesimţite-aproape, ca o adiere!
(tablou de Sorina Hãloiu)
|
