Pãpuşarii
...
Aleargã unii sã dezgroape morţi,
Sã ştie ei ce-a fost -naintea lor,
Plãtiţi de cei ce-au câştigat la sorţi
Puterea de a fi deasupra tuturor!
...
Deschid morminte cu oseminte goale
Şi scriu poveşti despre cum a fost,
Cercând sã dea trecutului valoare,
Ca prezentului sã-i gãseascã rost!
...
Dar cei puternici, cei care au banii,
Plãtesc sã li se facã jocul lor,
Schimbã trecutul ce l-au ascuns anii,
Sã fie prin prezent stãpâni pe viitor!
...
Spun cã nu suntem creaţie divinã,
Cã suntem fãcuţi într-un laborator,
Precum roboţi pe bandã-ntr-o uzinã,
Toţi fiind astfel proprietatea lor!
...
Şi ne-au pus tuturor lanţul sclaviei,
Ne-au înrobit chiar de la-nceput,
Ne-au încuiat poarta veşniciei
Şi ne-au fabricat cu totul alt trecut!
...
Iar motivând în felul lor prezentul,
Îl controleazã, îl schimbã-aşa cum vor
Iar istoria le este instrumentul,
Prin care ei devin stãpâni pe viitor!
Ei pun în lume împãraţi şi regi.
Pentru cã se cred deasupra tuturor,
Ei vor ca totul sã se supunã lor,
Deasupra divinului şi a oricãrei legi!
...
