Hai sictir!
...
Sunteţi mult prea mulţi cu dinţii în ciolan
Aţi ajuns şi blestemul oricãrui român
Fiind deja blestemul omului sãrman,
Oricare dintre ei, faţã de voi, mai bun!
...
Voi sunteţi culmea greşelilor naturii,
Fãrã minte, fãrã suflet, cu ADN pocit,
Aţi prins România în gheara imposturii,
Cu voi înfipţi în funcţii, totul s-a sfârşit!
...
Voi sunteţi blestemul acestui trist popor
Sunteţi mulţi, prea mulţi din pãcate
Depãşiţi gradul nostru de suportabilitate,
Duhniţi a imbecil în mod ucigãtor!
...
Noi plãtim din greu preţul imposturii,
Voi sunteţi cãlãii acestei ţãri martir,
Deşi meritaţi manifestarea urii,
Noi, victimile, vã spunem hai sictir!
